Nu prea ma mai uit la TV

Nu că vreau să fac acum pe intelectualul de bibliotecă ci strict datorită faptului că, de când cu ziarul, pur şi simplu nu mai am când. Credeţi, date fiind circumstanţele, că mai sunt calificat să lansez păreri?

Back online

Sau ca sa parafrazez pe cineva: “Am stat destul în concediu. Frate mă întorc la sediu”. Asta fireste daca cumva mai traieste cineva prin blogosfera.

Fenomenul Dan Diaconescu

Pe un fond de criză economică socială şi politică extrem de brutală omul pare a fi un fel de Mesia salvator al poporului român. Pare a se încadra pe un profil care a lipsit până acum cu desăvârşire din politica dâmboviţeană şi anume cel de “mielul lui Dumnezeu”. Fiind un fenomen nou iar noi fiind un popor mare amator de fenomene s-ar putea chiar să iasă ceva.

Alexandru Athanasiu

Sigur am mai spus-o cel puţin încă o dată dar nu pot să mă ambţin să nu mă repet. Nu reuşesc să mă opresc din a mă bucura de plecarea lui Marian Sârbu la UNPR. De ce? Pentru că mă săturasem să-l văd la televizor spunând nimic şi mai ales pentru că, o dată cu plecarea lui a apărut pe sticla din ce în ce mai frecvent profesorul Alexandru Athanasiu. Care mie unul mi se pare un tip bestial, un profesor cum poate mulţi dintre noi şi-ar fi dorit să aibă şi un comunicator extraordinar.

Bun venit

Cineva, nu spui cine, persoană importantă, spunea la un moment dat aşa: “De-a lungul întregii istorii a omenirii, frica şi sexualitatea au constituit principalele caracteristici motivante şi de control, în toate formele de organizare socială.”  Recitind de curând aceste cuvinte nu am putut să nu mă opresc puţin şi să mă întreb: oare pe noi, în ultimii 20 de ani, ce ne-a mânat până în punctul în care ne găsim acum.